Abia asteptam sa creasca maimutele sa putem merge gura casca in locuri mai serioase. Am crezut eu ca daca ele cresc o sa scap de carat melci, bete, pietre si cine stie ce ambalaje lucioase carate de vant si “descoperite” de printese. Bine, la vremea aia nu il luasem in calcul si pe “terorist”. Dar, sa trecem peste, am reusit sa facem o vizita serioasa la un muzeu un pic neserios. Paradox Museum din Oslo.
Ma “documentasem” un pic inainte, mai ales ca ma uitam dupa locuri care sa se pupe cu categoriile de varsta si stilurile din dotare si cautand ceva de vizitat in Oslo am pariat pe Paradox Museum. Nu e chiar muzeu, o institutie-gadget instagramabila destinata pasionatilor de 3D. In grupul din dotare aveam asa: o fashionista si o gamerita care abia asteptau sa faca niste poze “super”, un sportiv care abia astepta sa se catere, sa se atarne, sa orice, o dulceata autista care ne-a si facut sa pariem pe Paradox Museum pentru activitatile tridimensionale care stiam ca il vor atrage si teroristul din dotare care abia astepta sa distruga ceva! Adica, trei printi cu varste intre doi si noua ani si doua printese de sapte respectiv 8 ani si jumatate. Sa va spun ce-a iesit, desi o imagine face cat o mie de cuvinte, in cazul vizitelor cu copiii, ce se intampla in “backstage” e de o mie de ori mai intens decat ce arata imaginile.
In prima faza, a trebuit sa mergem vreo patru statii cu metroul in Oslo. Cinci copii in patru statii de metrou inseamna asa: cel putin doua “fac pipi”, “mie mi-e pofta de ceva dulce”, “mi-e foame”, “ma doare burta” si multe-multe, catralioane de “cat mai e”, “dar noi cand ajungem”, “dar mai e mult ca ma dor picioarele” (stand pe scaun in metrou!)
Dupa ce acoperim toate necesitatile copiiilor, ajungem la muzeu. Dar… pentru ca eram prea multi, ne-au rugat sa revenim la urmatoare vizita, asa ca ne-am plimbat prin Oslo vreo doua ore. Eu cred ca ne-au luat dupa fete si au vrut sa scape de noi, dar fiind olteni incapatanati, nu ne-am lasat dusi cu una cu doua.
Revenim la muzeu si ne impartim pe tabere. Pe terorist il apucase foamea de “tzatze” iar printesele si sportivul aveau planul facut cu ce camere vor sa vada, asa ca… sa inceapa nebunia! La intrarea in muzeu exista un ecran unde fiecare serie de vizitatori afla care sunt activitatile, ce experiente pot incerca si cum poti face poze “de instagram” ( stiu ca am tot repetat dar muzeul asta interactiv e mai mult o locatie de facut poze). Noi am sarit peste vizionarea clipului, ca deh, nu puteam tine cinci copii pe loc si sincer, venisem pentru experienta in sine, nu pentru poze!
In mare, totul se bazeaza pe stiinta si unghiul din care privesti lucrurile, experientele sunt mici dar creative si se joaca cu mintea ta. Mi-am amintit de o carte pe care o aveam acasa, unde tot felul de forme geometrice se intalneau si schimbau imaginea generala in functie de felul in care tineai pagina. Interesant pentru scolari, greu de abordat pentru prescolari (dar nu imposibil) si super iubit de cei care voiau poze “altfel”. Atat batrani aflati in vizita in Norvegia dar si tineri, stateau la rand la poze, studiau recomandarile facute de angajatii muzeului pentru a avea imagini cat mai naucitoare: sa zbori cu josul in sus si sa sfidezi gravitatia, capul care iese dintr-o farfurie uriasa aflata pe o masa oglinda, camera cu oglinzi in care esti infatisat diferit, tot felul de experiente “la indemana”.
Nu cred ca a fost activitate pe care sa nu o fi incercat, la final atat noi cat si copiii eram incantati si obositi, pana si ADHD-ul meu se linistise, a fost interesant sa vedem o alta “fata” a lucrurilor si le-am promis printeselor ca revenim.
Nu va ganditi la Paradox Museum ca la un muzeu ci mai degraba ca la un centru de activitati interactive. Desi era o harmalaie atat de lumini, zgomote si tineri veniti special pentru poze de instagram, copiii din dotare nu s-au plictisit, activitatile senzoriale au fost pe placul tuturor si chiar il recomand celor din spectrum, si, mai fac o recomandare, evitati magazinul muzeului pentru ca are preturi mai mult pentru bogati!