„Relele din viata ta nu ti se intampla pur si simplu… ti le mai si provoci uneori!”
Asta imi spunea mereu, iar eu stiam ca are dreptate si ca daca sunt calcata in picioare sunt pentru ca m-am lasat calcata in picioare.Omul asta imens, atat de firav si de tanar, cu blandetea si intelepciunea unui batran aflat insa la varsta post-studenteasca a avut grija nu doar sa ma impresioneze cu rabdarea si genialitatea lui dar si cu diferentele dintre clasele sociale. Mi-a ascultat tampeniile, iluziile, mi-a stiut dezamagirile si bucuriile si le-a trait alaturi de mine de-acolo din intelepciunea si pragmatismul lui. Uneori l-am dezamagit, alteori mi-am rascumparat greselile cu o portie dubla de cartofi prajiti si desi, el m-a ascultat intotdeauna, eu nu!
Daca astazi tastez e datorita lui, daca astazi exista andreea.lastdot.org e datorita lui… si a unor coduri hackuite de pe UK, dar nu ne impiedicam de asta. Ce stie omul asta, e ca „soarele falcos” ii datoreaza mai mult decat rapiditatea de a tasta, sau cum sa resetezi un pc fara sa-l scoti din priza. Ce nu stie el e ca desi crede ca „Chicksulete” le stie pe toate si le face pe toate, sa inseala. Multe din lucrurile pe care le fac si le stiu acum, le-am invatat de la el, sau am furat de la el curajul de a le face. Si maine, imi va da curaj din nou.
Desi ma plang si ma tem pentru ziua de maine, incerc sa par puternica: poate are dreptate, poate nu lasa nimic in urma si pleaca sa primeasca tot. Poate nu risca nimic. Si da, blocul nu se muta de pe strada, CHML-ul nu dispare in cateva saptamani, iar noi astia, ramasi in urma lui, vom fi fie la birouri inghesuiti in ecrane, fie pe terasa la fumat.
Maine ai sa pleci. Stiu, n-a murit nimeni nici ca merge cu avionul, nici ca se muta in tara straina, nici ca o sa fie singur! Nu imi mai spune ca le-am invatat pe de rost. Si nu imi fac griji pentru tine, stiu ca esti destept de mori desi habar nu ai sa cureti cartofi, stiu ca n-o sa te urci in autobuzul gresit sau ca site-urile vor cadea peste noapte. Imi fac griji pentru mine, ca prea m-am invatat cu tine. Iti sunt datoare moral pentru lucruri pe care nici nu mi le amintesc si dintre toate lucrurile pe care zici tu ca le-ai invatat de la mine, cred ca unul singur mi se datoreaza: ca te-am facut sa iubesti poezia. Restul… le-ai avut tu si nu le-ai vazut… Iti multumesc pentru tot…Pentru prietenia ta, pentru suportul moral, pentru lectiile pe care le-am invatat impreuna sau pe care mi le-ai predat fara sa stii, pentru pagina asta, pentru gimp si pentru liniste. Iti mai cer o favoare inainte sa pleci, de fapt doua: promite-mi ca ai sa fii fericit si doi, promite-mi ca o sa schimbi naibii geaca aia de piele ca ma zgaraie pe retina! Iar eu iti promit ca o sa am curaj, atat cat pot. Ca o sa scriu des, si ca la fiecare concert al lui Tudor Gheorghe la care voi merge, am sa ma gandesc ca esti acolo langa mine si zambesti vazandu-ma plangand. Iti multumesc ca esti chicksulici si ma bucur ca ti-ai gasit fericirea! Te poooooooooooop si promit sa te stresez in continuare..