Paulo Coelho – Invingatorul este intotdeauna singur
Pe Coelho l-am adoptat dupa ce multa vreme, ca multi altii, am considerat ca romanele lui sunt scrise de consoarta si semnate cu pseudonim. Romanele lui Coelho sunt usor de citit, marcate de o filosofie usoara dar totusi plina de floricele, tocmai acest aspect m-a facut sa cred ca sotia sa este cea care ii scrie cartile. Dar, recunosc ca l-am adoptat si ca i-am citit aproape toate romanele, e numai bun de citit in tren sau in drum spre serviciu.
In invingatorul este intotdeauna singur Coelho renunta la obsesia pentru mistic si la ridicarea femeii la rangul de zeita, divinitate sau chiar religie asa cum obisnuieste in mai toate cartile sale. De data aceasta romanul este unul usor politist, cu o atentie desavarsita asupra personajelor, tiparelor umane si a realitatii de zi cu zi. Actiunea se petrece in timpul Festivalului de Film de la Cannes iar Coelho aduce la cunostinta dedesubturi si tipare umane despre care participantii si oamenii din jurul Festivalului (fac acum referire la stafful tehnic) stiu prea bine.
Dincolo de actiunea in sine, romanul este interesant pentru atentia catre detaliile tipologiilor umane, atat de usor recognoscibile dar atat de ascunse de fiecare dintre noi. Invingatorul este intotdeauna singur vorbeste despre dragoste, despre vise si lupta pentru implinirea lor, despre egoismul uman si despre prostia de a crede ca unii oameni nu numai ca ne datoreaza ceea ce sunt dar ne si apartin intru-totul. Ce pacat ca suntem asa mici chiar si atunci cand ajungem mari…
Din dragoste, un om care n-a avut nimic si a ajuns sa aiba totul, un om ucide. Primele crime le comite pentru a obtine toate lucrurile fizice de care el si iubita lui au nevoie, pe cea de-a doua o comite pentru a-i transmite iubitei un mesaj de dragoste. Pe ultima o comite pentru ca nu poate accepta faptul ca iubita nu ii (mai) apartine. Un monstru, un nemernic, un criminal, un om lipsit de sentimente si de respect fata de rasa umana… ai sa fi surprins cate lucruri ai in comun cu acest om pana la infaptuirea crimelor… Pentru ca, nu-i asa, raul salasluieste in noi…