Ce am eu? …o sapca, un tricou cu gluga, o mentalitate capricioasa si usor comunista, niste principii de viata dure si usor invechite. Amintiri cu locuri si oameni pe care poate ii voi scuipa vreodata in fata, cu oameni pe care i-am ridicat la rangul de eroi si cu oameni pe care cu siguranta nimeni nu ii va inlocui in sufletul si viata mea. Am o pasiune nebuna pentru poetii crestini, poetii inchisi in perioada comunista, o pasiune nebuna pentru misterul castelului Iuliei Hasdeu si ma declar fan al documentarelor legate de Lilith, prima femeie a lumii.
Am fost si am ras cu inima plina de bucurie, de emotiile pe care mi le da si azi in 2008, un sat din Romania unde inca nu exista curent electric, dar unde Podul lui Dumnezeu, ramane cea mai frumoasa minune a Creatorului, pentru oamenii care nu stiu carte dar dau nastere la generatii de oameni cu coloane vertebrale.
Am trait saptamani in chin si suferinta, rugandu-L pe Dumnezeu de la capataiul unui bolnav, sa ii mai dea zile. Si Dumnezeu i-a dat…si ma rog acum sa imi dea putere si siguranta sa imi duc promisiunile la capat. Dar Dumnezeu e mare.
Am vazut cu ochii mei, ochi de copii pierduti nu pentru ca nu aveau familie ci pentru ca nu erau doriti de familiile lor, am vazut oameni atat de saraci pentru ca tot ce aveau ei erau banii, am vazut oameni atat de bogati pentru ca se aveau unii pe altii, am vazut lacrimi amare in ochii oamenilor pe care ii iubesc, am vazut lacrimi false in ochii oamenilor pe care i-am exclus din viata mea.
Am trait si am vazut si cu ochii inchisi si cu ochii deschisi. Si o sa mai traiesc, de aceea imi scutur tricoul ala ponosit, imi sterg gluga de praf si merg mai departe. Poate imi lacrimeaza talpile si imi sangereaza ochii, sau poate e invers, sau poate inima mea plange cu lacrimi deloc false, le vad, le stiu, le simt, si mai ales le cunosc. Dar trebuie sa merg mai departe, pentru ca in fond, de asta am plecat de acasa, de asta am plecat de langa oamenii pe care ii iubesc, in fond, de dragul lor merg mai departe!